Am lăsat puțin să se așeze experiența de pe Coasta Amalfi sau Costiera Amalfitană (așa i se mai spune acolo).

Tot am încercat să-mi amintesc cum credeam eu că va fi experiența asta de fapt, pentru că pe alocuri cred că o idealizam, în același timp în care eram foarte conștientă că o destinație atât de vizitată este și supraestimată.

Realitatea este undeva la mijloc – natura a fost cu siguranță extrem de generoasă aici, peisajele sunt desprinse din ceva greu de definit în cuvinte. Pământul rodește lămâi, portocale, rodii și tot felul de bunătăți pe care noi le vedem doar în supermarket și care, evident, nu au același gust, aromă și nici aspect. Din punctul ăsta de vedere am fost cucerită complet.

Da…există și un dar lângă toată frumusețea. Coasta Amalfi este destul de comercială și plină ochi în sezon (am înțeles că în extrasezon e tot aglomerată, dar mult mai aerisită). Așadar, toate cele de mai jos sunt valabile în plin sezon.

Acum eu voi povesti din propria experiență și din perspectiva unei persoane care nu prea tolerează mulțimile, nici căldura excesivă și nici nu prea îmi place să merg în locuri atât de cunoscute și promovate…pentru că bănuiesc ce înseamnă asta. Acum probabil te întrebi: și de ce am ales destinația asta?

Era o destinație unde chiar îmi doream să merg, am auzit multe lucruri frumoase și am fost curioasă să văd cum arată și se simte o astfel de experiență, să văd cu ochii mei. Și nu regret nicio secundă. Am înțeles multe lucruri, am vorbit cu oamenii care trăiesc acolo și este o experiență de neuitat cu toate plusurile și minusurile. Cred că doar așa învățăm real despre noi.

Coasta Amalfitană este ceva ce merită vizitat, dar mai ales explorat în tihnă. Și o să mă opresc un pic la acest – explorat.

Dezamăgirea mea de aici a venit sau poate e prea mult spus, dar a apărut acel sentiment că sunt într-un loc foarte fain și nu mă pot bucura pe deplin – că nu am putut explora atât de mult pe cât mi-aș fi dorit. Să mă pierd mai mult pe străduțe fără să caut un anume obiectiv sau nu știu ce view, să vorbesc cu localnicii, să înțeleg un pic mai mult cum trăiesc ei și cum văd oamenii locului viața acolo.

De ce nu am putut face asta?

TRANSPORTUL

Depinde foarte mult unde ai cazarea și cât durează drumul. Noi am stat în Pompei primele 4 zile și am mers cu trenul până în SORRENTO (aproximativ o oră – la care mai adaugi și 10-15 minute pe jos de la cazare la tren, timpul de așteptare la tren, cumpărat bilete etc.). Și tot acest timp îl înmulțești cu 2, că te și întorci, iar seara nu mai ești așa fresh ca dimineața.

Bun, nu ar fi nici asta o problemă ai zice, că pleci cât mai dimineață și ai tot timpul până seara. Teoretic da, dar în intervalul 13 -17 este un chin să mergi prin soare (e genul de căldură combinată cu umiditate). Și așa rămâi cu vreo 2 h dimineața și încă 2-3 h seara (iar la finalul zilei, când e cel mai plăcut de stat pe afară, ești și foarte obosit).

Și nu aș recomanda să pleci chiar cu ultimele trenuri/autobuze – pentru că se pot anula sau pot avea grevă . Aici nu mai ține de tine, dar dacă se întâmplă, singura soluție e taxi (noi eram în Sorrento când am aflat de grevă și trebuia să ne întoarcem în Pompei: prețul la taxi pornea de la 25 euro/pers până la 50 euro/pers în funcție de destinație)…sau autostop, dar noi nu am încercat varianta asta.

Din ce am mai povestit cu oamenii înțeleg că e ceva normal în Italia, treaba asta cu grevele. Gazda din Salerno (unde am stat în următoarele 2 zile), după ce i-am povestit despre grevă, autobuze anulate etc., ne-a spus: ”Welcome in South of Italy”. Mno, asta a fost experiența noastră, nu cred că e mereu la fel, dar sigur există soluții mai bune.

Noi credem că cel mai bine și fain e cu feribotul. Noi am luat feri din Sorrento pentru Capri, din Capri am fost în Positano cu feri, iar din Salerno am mers în Maiori și Amalfi. Doar că și aici e un minus – ultimele bărci pleacă în jur de 19:30 respectiv 18:00 – din Capri.

Alte variante: închiriezi mașină, dar e bine să te interesezi înainte dacă și unde poți parca (am auzit și de un tarif de 10 euro/h), musai să iei o mașină mică (este foarte îngustă coasta și se conduce un pic haotic). Sau scuter, dar dacă nu ai experiență poate fi periculos (dacă mașinile merg cum merg, scuterele mi se pare că nu au nicio regulă).

CAZAREA

Pompei nu este o opțiune rea, e decentă, plus că prețurile sunt mult mai ok, dar din punctul nostru de vedere e mult mai bine să stai într-un oraș care să aibă acces cât mai rapid la coastă – cum este Sorrento. Este adevărat că e mai scump, dar aș prefera să stau mai puține zile, dar să vizitez în tihnă.

Efectiv alergi de la o stație la alta, cumperi bilete, stai la cozi, ai emoții dacă vin sau nu autobuzele și tot așa. În plus, dacă stai în Sorrento de exemplu, seara te poți bucura de străzi ceva mai libere, pentru că cei mai mulți turiști sunt în tranzit.

La cazări a fost totul foarte fain, nu am avut surprize, au fost destul de aproape de gară/port (este un aspect esențial pentru că salvezi timp). Iar gazda din Salerno ne-a povestit o mulțime de lucruri pe care ca turist nu ai cum să le știi. Printre altele ne-a spus că social-media a crescut nejustificat prețurile de pe coastă, iar asta îi afectează și pe ei atât din punct de vedere al costurilor, dar și ca libertate de mișcare. Sunt oameni peste tot. E drept că turismul îi și ajută, însă nu e așa lapte și miere cum credem noi din exterior.

Un plus la cazările tip vile/apartemente/spații mici: poți să povestești mai multe lucruri cu proprietarii și să afli tot felul de informații despre ce e bine să faci, unde poți mânca bine, care este realitatea de la firul ierbii. Este o experiență foarte valoroasă.

Ce ar trebui să mai ai în vedere:

RELIEF. CLIMĂ. ESENȚIALE

Am povestit cu mai multe persoane care au vizitat coasta și mi-au spus de scări, că e de urcat/coborât, dar am subestimat cât de mult poate fi de urcat și cât de greu poate fi la un moment dat, mai ales dacă nu ai o condiție fizică extraordinară. Iar căldură amplifică și îngreunează.

Aici soluția ar fi să faci un pic de antrenament înainte de plecare :)), să ai la tine gel antiinflamator, aspirină efervescentă sau să eviți urcările și coborârile (noi din motive de transport, pentru că trebuia să ajungem la autobuz sau nu mai aveam autobuz, am făcut și câteva drumeții neplanificate :D).

Clima e ceva ”de vis” vara – te topești pur și simplu, iar în multe mijloace de transport aerul condiționat e prea tare (eu am avut la mine permament o eșarfă). Dar există și fără aer condiționat, unde stai tip sardină și abia aștepți să ajungi în stație :)) – în Capri, de exemplu, (unde coada era prea mare la funicular pentru coborâre și am luat autobuzul).

E ok, există și trenuri foarte faine, feriboturi foarte ok, nu aș vrea să sperii pe nimeni, dar mai bine să știi la ce să te aștepți și eventual să fie mult mai bine de atât, decât invers.

La partea asta cu clima aș adăuga o notă de subsol: nu cred că ar fi așa mare problemă căldura dacă ar fi mai liber, dacă nu ar trebui să aștepți autobuzul în soare și dacă nu ar trebui să stai atât de mult pe drumuri. Toată agitația asta te obosește și îți poate crea niște anxietăți cel puțin interesante.

ESENȚIALE în general, dar mai ales pentru sezonul cald

Pălărie de soare, chiar și umbrelă – ajută enorm dacă stai la coadă în soare.

Ochelari de soare

SPF

Apă tot timpul

Haine lejere și mai ales încălțăminte lejeră.

Baterie externă/Internet

Răbdare – nu toată lumea știe engleză și poate fi o provocare uneori.

Bani cash

Diverse medicamente/plasturi

Hartă printată – poate să te ajute

PERIOADA DIN AN: cu siguranță este diferit în funcție de luna în care alegi să mergi. În luna mai ar fi ideal (deși spuneau că anul ăsta a plouat zilnic) sau septembrie și octombrie (la ei se încheie sezonul de plajă prin noiembrie la început). Există riscul să nu fie vremea grozavă în extrasezon si sunt mai puține bărci/autobuze etc., dar poate fi o opțiune.

GASTRONOMIA

Mâncare foarte bună în Italia. Practic descoperi adevăratul gust de pizza, paste, gelato și câte și mai câte. Este o experiență senzorială completă.

Dacă ești gurmand sau pasionat de zona asta o să găsești restaurante la tot pasul, magazine cu tot felul de produse locale, e o nebunie.

Noi am încercat diverse preparate (never ever arici de mare, mi s-a aplecat instant :)) – am vrut eu să experimentez, dar mai bine nu alegi chestii care sunt prea ”altfel”). În rest ne-au plăcut toate, au ingrediente mai bune, locale, e o fuzione acolo care dă rezultate delicioase.

Acum, în topul preferințelor dulci s-a clasat direct pe primul loc – Delizia al limone, un fel de tiramisu cu lămâie, curcubeu pe cerul gurii.

Un minus la capitolul gastronomie: La mic-dejun nu stau ei foarte bine sau nu suntem noi obișnuiți. Ei servesc cafea și croissant sau orice altceva dulce. Noi nici cafea nu bem și nici dulciuri nu mâncăm înainte de ceva sărat…noroc că la cazarea din Salerno am avut un super mic-dejun de ne ajungea până spre seară.

CEA MAI FAINĂ EXPERIENȚĂ

De neuitat este apusul de la Il Faro, din Anacapri, și baia făcută în golful de lângă far.

În Anacapri am stat cazați o noapte și a fost cea mai bună decizie de departe. Ne-am bucurat în sfârșit fără să mai alergăm să prindem feribotul. A fost mindful travel 100%.

Ce ne-a mai plăcut foarte mult?

După Anacapri și apusul de la Il Faro, plimbarea cu telescaunul din Anacapri este ceva foarte fain – priveliștea este spectaculoasă și nu e atât de aglomerat sus, cel puțin nu la ora 17:00. Ravello e foarte fain, Villa Cimbrone e un loc în care poți să-ți așezi gândurile. Sorrento iar e foarte fain și merită să-l vezi la pas și să-i dedici măcar 2 zile. Cred că și Positano e frumos, însă am stat destul de puțin. Când am ajuns era mare haos în port, apoi pe străduțe destul de aglomerat și nu am avut timp să simțim locul cu adevărat.

În Maiori am stat la plajă – ce bine a fost. Apă limpede, temperatură ideală, au fost 2 ore de relaxare totală. Și aici e interesant, am văzut niște lucruri frumoase, e mult mai puțin sofisticat, mai liniște și am mâncat foarte bine la un preț considerabil mai mic. Cu cât numele orășelelor este mai sonor, cu atât prețurile cresc.

Mie în mod deosebit mi-a plăcut culoarea, au o ceramică atât de frumos colorată, arhitectură faină, tot felul de detalii colorate, artă, o mulțime de flori superbe, lămâii și toate tarabele cu fructe, magazine cu tablouri, fotografii, tot felul de biserici, muzee, o mulțime de magazine unde vedeai cum se fac sandalele. Dar e nevoie de timp pentru a le vedea cu adevărat. Dacă vrei să vizitezi toată coasta într-o săptămână doar o să le vezi… nu poți să și simți.

Ce am face diferit?

Am sta mai puține zile, dar într-un oraș cu acces mai rapid la coastă. Cred că experiența se schimbă destul de mult.

Poate am alege și altă perioadă, deși e foarte fain să poți merge și la plajă sau pur și simplu să faci o baie, e prea faină apa.

CONCLUZII

Cam așa a fost experiența Amalfi (noi i-am spus la un moment dat Amalfi Express, la câte peripeții apăreau).

Nu vreau să o cataloghez în ceva anume, a fost o experiență faină, intensă, frumoasă și provocatoare, cu plusuri și minusuri, ne-am bucurat, ne-am și enervat, am fost și agitați, și liniștiți, am mâncat foarte bine :)). În total am stat 7 zile, ultima în Napoli (aici am vizitat prea puțin, dar suficient cât să ni se pară mai frumos în București :)) ). Pentru noi a fost suficient, la un moment dat pur și simplu nu mai aveam energie.

Morala: Explorează un loc pentru că îți dorești acea experiență, nu pentru că vezi fotografii faine sau cine știe ce imagini cosmetizate. Propune-ți să vezi mai puțin, dar mai bine. Nu am avut așteptări nerealiste, tocmai pentru că urma să vizităm una dintre cele mai căutate destinații din Italia (deși, după cum spuneam, pe alocuri idealizam mai mult decât e cazul), am vorbit cu mai multe persoane care au vizitat coasta pentru tips&tricks, am citit diverse și ne-am uitat pe vloguri, dar nimic nu e comparabil cu ce trăiești acolo. Am rămas cu multe amintiri, cu experiențe și cu multă Recunoștință – să poți să călătorești și să vezi lumea este o binecuvântare.

P.S.: coasta amalfitană poate fi vizitată low-cost (deși nici varianta asta nu e așa low: 1500-2000 euro) – ceea ce înseamnă drumuri mai multe, cozi, înghesuială, timp mult petrecut în mijloace de transport, oboseală și posibil frustrare în anumite momente. Dar partea bună e că poți să ai experiența asta și la un preț decent, după ce se termină vacanța privești toată experiența ca pe o aventură. 🙂

Sigur e și un medium-cost, dar n-aș ști să estimez.

Și high-cost unde bugetul poate porni lejer de la 10/20 000 de euro: ai plajă privată, transfer de la hotel pe unde ai nevoie, mașină închiriată, cazare cu perfect view etc. Pinterest style.

Evident, când vine vorba de costuri depinde foarte mult și ce activități faci, unde stai cazat, câte zile stai, unde mănânci, dacă închiriezi mașină, barcă privată, dacă vrei să faci cumpărături (sunt multe tentații :)) ) etc.

BINE DE ȘTIUT

La autobuzele SITA, care merg pe coastă, au o aplicație care se numește Unico Campania – este foarte utilă pentru că de multe ori nu mai găsești deschis la casa de bilete și nu acceptă toți șoferii plata cash/card în autobuz.

Dacă vrei să stai în Pompei sau în Salerno, noi am fost mulțumiți de condițiile oferite:

Pompei: https://www.booking.com/hotel/it/villa-ettore-pompei.ro.html

Salerno: Holiday Guesthouse – un mic-dejun perfect și complet

Anacapri: https://www.booking.com/hotel/it/casa-mani-anacapri.ro.html

Dacă mergi în Minori treci și pe la Sal de Riso – https://www.salderiso.it/