Concluzia este că avem nevoie să fim bine. Dar nu este o concluzie, ci o realitate cât se poate de simplă. Bine, asta dacă vrem să o vedem, pentru că observ cum ne plac lucrurile foarte complicate, iar atunci când auzim că este simplu începem să punem totul sub semnul întrebării: nu, n-are cum, este prea simplu să funcționeze.

Proiectul meu: Povești despre Creativitate continuă, chiar dacă nu am mai postat interviuri aici. Nu mi-am propus să nu mai fac deloc, pur și simplu observ, citesc, ascult. În termeni sociologici pot spune că folosesc tehnica observației și fac analiză de conținut. Se poate spune și așa. 🙂

În realitate mă bucur de această călătorie a descoperirii și îmi dau voie să las lucrurile să se transforme odată cu mine. Vor mai fi și interviuri, și postări, și idei, și orice altceva mă inspiră pe parcurs.

Dar am observat un lucru, când se povestește despre creativitate, în interviuri, discuții, texte, cărți, se vorbește despre acea stare care te ajută să creezi, să acționezi, să inventezi, să dai viață acelor idei care îți trec prin minte. Starea de bine. Uh, cât de banal, nu?!

Da, la fel de banal ni se pare și să respirăm, dar ce crezi, tocmai respirația este cea care creează iar și iar fiecare secundă de viață.

Suntem creați pentru a crea. Uităm asta atunci când ne uităm pe noi.

Creativitatea este o stare de bine, orice idee pe care o pui în practică vine dintr-o stare de bine cu tine. Un proiect, un business, o mâncare pe care o gătești, un dans sau un tablou, toate vin în acele momente în care te așezi.

În același timp știu și discuția aceea despre: ”Arta se naște din suferință.”

Tu ce crezi, creăm mai degrabă din suferință sau dintr-o stare de bine?