”Meditația este o știință, un proces sistematic de antrenare al minții. Este știința care permite oamenilor din toate categoriile sociale să experimenteze aceleași beneficii uimitoare.” The mind illuminated

Am făcut cunoștință pentru prima dată cu meditația în urmă cu 4 ani, în cadrul claselor de yoga. La început părea aproape imposibil. Mi se părea că sunt și mai multe gânduri, și mai multă agitație, era destul de greu de gestionat, dar mi-am dorit să experimentez beneficiile pe care le tot auzeam despre meditație și am decis să nu renunț.
A fost cea mai bună decizie, meditația m-a ajutat să fiu prezentă în propriul corp așa cum nu mi-aș fi imaginat.
De multe ori suntem atât de prinși în activități, planificări și task-uri, încât ajungem să ne detașăm de noi și să trăim mecanic. Însă vreau să te incurajez că este posibil și pentru tine, iar în continuare voi prezenta câteva idei din perspectivă neuroștiințifică.
Dar nu te speria, informațiile sunt simple și pe înțelesul tuturor. 🙂
Tu știi ce face creierul tău atunci când nu este concentrat pe ceva anume?!
Se activează de fiecare dată o rețea, denumită de cercetători DMN (The Default Mode Network).
Aceasta ne proiectează automat fie în trecut, fie în viitor (odihnă pasivă sau mind-wandering). Creierul, cum primește timp liber, începe să anticipeze probleme și să caute soluții.

Ce funcții are DMN?
- comentează constant cam orice facem la acel moment (oare ce a vrut să spună colegul; trebuia să spun altfel; oare arăt ciudat, etc.);
- călătorește mental în timp (trecut și viitor);
- activarea acestei rețele contribuie la întărirea ego-ului;
- ne ajută să anticipăm probleme (fie rememorând trecutul, fie anticipând scenarii pentru viitor).
Cu alte cuvinte, DMN este utilă pentru anticipare, dar este problematică atunci când nu ai probleme și ți le creează (scenarită).
Trebuie să știm faptul că DMN nu poate fi anulată, dar poate fi temperată. Iar cea mai bună soluție pentru a o tempera este meditația.
Mai multe cercetări arată faptul că oamenii care au o practică constantă (zilnică de preferat) au o activitate mult mai redusă în regiunile unde se activează DMN și își pot controla mai bine atenția.
De asemenea, meditația este unul dintre cele mai probate și documentate științific practici care contribuie la reducerea DMN (în Mindarhitect i-au mai spus și scenarită = creierul care fuge permanent în trecut și viitor, la ce au spus alții, ruminează, etc.).
Meditația întărește neocortexul (denumit și călăreț) și în mod particular cortexul prefrontal – responsabil cu focusul atenției.
Dacă ar fi să prezentăm metaforic, meditația este ca și cum am duce călărețul (neocortexul) la sală.
Probabil ați auzit de multe ori faptul că meditația nu presupune oprirea/blocarea sau respingerea gândurilor, ci acceptarea lor fără judecată. De exemplu, în momentul în care îți îndrepți atenția spre respirație, activitatea DMN scade, suntem mai mult în control și putem decide noi la ceea ce vrem să ne gândim.
Un alt aspect foarte important este legat de modificările structurale care apar în creier.
Un studiu a demonstrat faptul că după 1000 de ore de meditație (experiență pe care o poți dobândi în câțiva ani) apar aceste modificări structurale la nivelul creierului:
- un control mai mare al atenției – activare mai bună în cortexul prefrontal;
- creșterea hipocampului – regiunea implicată în memorie și orientare spațial-temporală;
- și o diminuare a activității amigdalei (denumită metaforic și Alarmă de incendiu în caz de amenințări).
În final este bine să știm că rețeaua DMN în sine nu este dăunătoare, însă hiperactivitatea acesteia da, deoarece epuizează creând scenarii peste scenarii, de cele mai multe ori neavând legătură cu realitatea.
Avem o medie de 60 000 de gânduri pe zi, însă doar 5 % dintre acestea sunt focusate pe momentul prezent.

Mai trebuie să știm și faptul că sunt anumite situații (depresie, stres accentuat, atac de panică, etc.) în care meditația nu va funcționa decât după eliminarea acelei tensiuni care domină mintea și corpul. Însă voi aborda acest subiect într-un alt articol. 🙂
*Articolul a fost creat pe baza informațiilor extrase din podcast-ul Mindarhitect și cursul creat de Neuromindfulness Institute.