”La finalul vieții 2 lucruri sunt importante: oamenii pe care i-ai cunoscut și cărțile pe care le-ai citit!”

La acest citat aș mai adăuga și momentele în care ai fost conștient că respiri. De ce? Pentru că acelea au fost momentele în care ai trăit cu adevărat, fiind conștient de ceea ce poți și ceea ce nu, de ceea ce ești și ceea ce nu ești. Fiecare moment în care te oprești și ”te asculți” este un mare cadou pe care ți-l oferi. În prezent trăiești și tot în acest prezent îți creezi viitorul!

Suntem povești nescrise a devenit un fel de laitmotiv de-a lungul timpului. Nu mi-am propus un anume slogan, însă totul a pornit de la experiențele avute cu oamenii pe care i-am întâlnit în diverse etape ale vieții.

Mi s-a întâmplat de multe ori să cred că știu acea persoană….până când, descoperindu-i povestea, îmi dădeam seamă că nu știu nimic.

La fel și eu. Am primit sfaturi, păreri, întrebări, însă persoanei din față îi lipseau multe fragmente din poveste. Așa am realizat și mai mult cât de ușor îți poți forma o imagine eronată.

De aceea este atât de importantă povestea din spate, fie că o cunoști, fie că nu. Te ajută să judeci mai puțin (nu deloc, ești om, dar vei fi mai conștient când vei face asta), iar acest exercițiu te va elibera pur și simplu.

Și în situațiile în care nu știi povestea vei fi tolerant cu acea persoană sau vei merge mai departe știind că există pentru fiecare un drum. Un drum pe care uneori alegi să-l descoperi singur, iar alteori vei cere ajutorul.

Orice variantă alegi este potrivită. Indiferent dacă reușești sau dai greș, aceasta este cea mai potrivită cale pentru tine, acesta este modul tău de a învăța.

Probabil ai citit de multe ori texte motivaționale care spuneau că ești unic, iar aceasta este cea mai mare calitate a ta. Uneori pare prea mult, nu-i așa?! Prea mult motivațional rătăcit într-o lume rațională, pe alocuri de necontrolat și anticipat.

Este adevărat. Trăim vremuri care ne pun la încercare, dar suntem aici să oferim din acea unicitate. În mod evident nu mai putem inventa roata, dar putem pune acea roată într-un context creat de noi, în modul acela unic. 🙂

Am trăit atât de mult sub imperiul comparațiilor, tiparelor ”perfecte”, normelor sociale, ”modelelor media”, competițiilor nesănătoase (”el cum poate și tu nu?”)…încât uneori părem dezorientați în propria viață. Simțim că este mai mult acolo, în spatele neputinței aparente, dar nu mai avem curaj, ne este teamă că vom greși, iar cineva ne va ”pune notă mică”.

Calitatea vieții ”îți va pune notă mică.”

Știu că și tu ai o poveste a ta! Sunt capitole pe care le faci cunoscute, iar pe unele le păstrezi pentru tine, pentru totdeauna. Îți dai seama acum că ai o poveste unică, nu-i așa? La fel ca tine, și ceilalți au poveștile lor. 🙂

Ceea ce ai tu, ceea ce am eu, ceea ce avem noi…este responsabilitatea propriei vieți. Atunci când începi să fii pentru tine tot ceea ce aștepți de la ceilalți.

Poate spui că nu este ușor.

Depinde cum vrei să definești ceea ce urmează: ai nevoie de mult curaj, vulnerabilitate, sinceritate, renunțare la rolul de victimă. Înveți să ții frica de mână, rezistența, furia, le vei pune la masă și vei merge mai departe. Apoi, când vin în vizită la tine, vei face la fel și tot așa.

Povestea continuă să se desfășoare în fiecare secundă de viață, depinde însă cine este naratorul!

_{*Data viitoare când te grăbești să judeci un om, un comportament sau o situație, gândește-te: ce-mi aduce mie? care este adevărul? ce anume din acea persoană/situație am găsit și în mine?}